Scarlatina

Leacuri babesti pentru scarlatina

Limba mielului (Borago officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac tamponamente a pielii de mai multe ori pe zi, pentru efectul calmant care-l are. Intern se pot consuma 2 căni pe zi.

Zmeur (Rubus idaeus) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac tamponamente a pielii de mai multe ori pe zi, pentru efectul calmant care-l are. Intern se pot consuma 2 căni pe zi.

Scarlatina este o boală infecto-contagioasă produsă de anumite varietăţi de streptococ hemolitic. Microbul se localizează în faringe de unde secretă toxine care răspândindu-se în întregul organism produce simptomatologia caracteristică bolii: febră ridicată, angină, cefalee, greaţă, vărsături, apariţia unei erupţii scarlatinoase sub formă de mici macule şi papule roşii, rugoase, cuprinzând în special faţa anterioară a gâtului, toracelui, abdomenului şi coapselor, exceptând faţa. Angina are un caracter eritematos (faringe roşu) sau pseudomembranos; limba de culoare roşie, cu papilele hipertrofiate, are un aspect de zmeură. Scarlatina prezintă o serie de complicaţii cum ar fi flegmoanele amigdaliene, miocardită şi în special nefrită, ultima apărând în convalescenţă şi fiind rezultatul unei reacţii alergice faţă de toxina streptococului. După 10 zile pielea se descuamează sub formă de tărâţe de bucăţi mari (lambouri) în special pe palme şi tălpi. Persoanele sensibile la această boală reacţionează, la injectarea intradermică a toxinei scarlatinoase, prin apariţia de papule eritematoase (reacţia Dick). Scarlatina se previne prin vaccinare şi combaterea infecţiei streptococice.

Se instituie şi un regim alimentar de cruţare al rinichilor, lucru ce poate evita apariţia complicaţiilor renale Se internează în spitale de specialitate şi se tratează doar sub supraveghere strict medicală.
-->